vineri, 21 aprilie 2017

Unde nu-i vin, nu-i dragoste!


   Dacă e să fiu complet sinceră, prima oară când am băut vin aveam 6-7 ani, eram la un chef rural organizat spontan la o tăiere de porc, când un nene a dat şi copiilor strânşi pe acolo să bea câte o gură de vin după ce aceştia aproape că-şi pierdură dinţii de lapte în şoriciul căpătat după ore de căscat gura la pârjolirea lui Ghiţă. Însă s-ar putea să supăr anumite inimi moi şi să risc să apar într-o statistică privind consumul de alcool în rândul copiilor din România. În fond, nici nu-mi mai amintesc exact ce reacţie am avut, dacă m-am strâmbat când am pus prima oară gura pe băutură sau dacă mi-au licărit ochii, cert e că atunci s-a produs dezvirginarea alcoolică, când eu eram în clasa întâi, era iarnă şi nişte cumetrii despicau un porc în jumatea uliţei.

   Un mic connoisseur am devenit în casa bunicii mele, câţiva ani mai târziu. Bunica amesteca vinul cu Fanta şi ne dădea să bem câte un pahar întreg, mie şi surorii mele. Făcea un soi de sangria, iar nouă ne plăcea mult această băutură delicioasă, care ne pişca pe limbă. Mai mult ne plăcea vinul decât bunica, care nu era o persoană din cale-afară de amabilă. Bunică-mea ţinea sticla de vin lângă cea de suc, sub pat. Cum aţipea noi scoteam sticlele şi ne mai făceam câte un pahar. Aveam o pisicuţă îndungată pe care o plimbam peste tot şi ne-am gândit să-i dăm şi ei o linguriţă de vin. Mâţa s-a speriat după ce a înghiţit licoarea şi primul gest pe care l-a făcut a fost să mă zgârie în ochi. Convinsă fiind că voi rămâne oarbă am început să plâng, prea puţin amabila bunică s-a trezit şi ne-a dat pe uşă afară pe toate trei, surorile plus mâţa. 

    Doar de câteva ori m-am ameţit bând vin, în rest am consumat responsabil. Îmi amintesc că prin anii de facultate am tras la măsea nişte vin la 2 lei litrul cu care-mi umplusem jumătate de frigider; 10 sticle de vin alb-gălbui de ultima speţă am cărat din Cora, tălângă-lâng prin metrou. Nu le-am băut pe toate singură, ci împreună cu câţiva colegi din grupă. Unul şi-a spart capul în seara aia şi poate că ar fi fost momentul oportun să pun cruce şi să îngrop pentru totdeauna vinul ieftin însă într-o vacanţă la mare cine se chinuia să care pe faleză un sticloi la 5 litri pentru care jertfise câţiva lei din portofel?!
    În prezent nu mai cumpăr decât vin decent, echilibrat şi ca gust şi ca preţ, iar atunci când se iveşte vreo ocazie pe care o consider demnă să fie cinstită cu surle şi trâmbiţe fac o golănie şi aleg un vin scump. 
    Când călătoresc îmi place să încerc vinul specific ţării în care ajung, alături de bucatele tradiţionale. Şi aici evenimentele comice se ţin în lanţ. Îmi amintesc că am mers să vizitez un castel şi-n grădina castelului am dat peste o cramă cu degustare. Vizita s-a încheiat în cramă, căci mi s-au servit nişte soiuri licoroase viclene, care imediat m-au ameţit şi m-au făcut să nu mai ştiu în ce direcţie e castelul. Am abandonat misiunea, mi-am tras ochelarii de soare pe ochi şi m-am dus să-mi fac siesta în grădină, la umbră.
    
    Nu doar pe mine m-a cucerit vinul, sunt convinsă că numără şi printre voi destui fani. Vinul e la fel de potrivit de servit în clipele fericite cât şi în pasele prin care inevitabil trecem. Pentru unii e prieten de nădejde căci ascultă, alină şi nu spune mai departe. Pentru alţii e combustibil de ridicat moralul, toiagul de trecut cu bine peste o cină prăpădită atunci când ţinem dietă, doctoria care ne face somnul mai lin sau drogul care ne determină ca după o ceartă să cedăm şi să semnăm tratate de pace. Uneori reuşeşte să dea peste cap convenţionalul, transformând chiar şi un priveghi într-un moment uşor de suportat. 
   Personalitatea multiplă a vinului este cea care-l face bun de pus pe masă în orice situaţie. Beciul Domnesc promite să ne sară în ajutor în toate momentele în care simţim nevoia să ne sublinem caracterele aparte printr-o selecţie variată de soiuri: vin alb (sec, demisec sau demidulce), rose (demisec), precum și roșu (sec, dulce, demisec și demidulce). Rose-ul demisec este preferatul meu, un vin tonic, cu note proaspete de zmeură, dornic de împerechere cu un desert sau o cină uşoară!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...